Dalmatian Oranj de la Siamimbellis.com, folosit cu permisiunea acestora.
Chiar de cand primii astfel de pesti au inceput sa fie vazuti tot mai mult in pet shop-uri, spre sfarsitul anului 2004, betta oranj patat a asaltat ca o furtuna hobby-ul nostru.
In toamna anului 2004, Maestrul crescator Sarawut Angkunanuwat, cunoscut mai bine ca Siamimbellis, a lansat o noua culoare pe piata betta HM de expozitie. Acesta era, de altfel, un peste oranj solid, care avea un tipar bine definit de pete oranj inchis, sau de culoarea caisei, pe inotatoare. El a numit acesti pesti “Dalmatieni oranj”, iar eu am reusit sa achizitionez cativa de la el foarte curand dupa prima lor lansare.
Sarawut mi-a trimis doi masculi spectaculosi si, bonus, doua femele surori din aceeasi depunere. In timp ce masculii erau patati complet, nici una dintre femele nu prezenta tiparul Dalmatian.
Dalmatian oranj de la Siamimbellis.com, folosit cu permisiunea acestora
Dalmatian oranj de la Siamimbellis.com, folosit cu permisiunea acestora
Am reprodus masculii in linia mea rosie, iar prima generatie a dat randament de 100% pesti rosii si Cambodian red – nici unul dintre acestia nu prezenta vreun fel de tipar; mai probabila este supozitia ca, orice tipar de pete ar fi prezentat pestii, era acoperit sau amestecat cu rosul normal, aceasta facand realmente ca tiparul sa fie “invizibil”. Din pacate, nu am reusit sa obtin a doua generatie cu niciunul dintre aceste loturi de puiet, pentru ca i-am pierdut pe toti pe durata unei pene de curent electric in timpul unui viscol din iarna 2004.
Femelele am reusit sa le salvez, si le-am reprodus pe amandoua in linia mea oranj solid Ralph Tran. Dintre descendentii lor, aproximativ 30% aveau aripioare cu pete rosii pana la varsta de 6 saptamani; alti aproximativ 20% au dezvoltat pete rosii pe masura cresterii in varsta.
Linia HM Dalmatian oranj originala nu a fost decat ceva accidental. In 2003, Sarawut a observat pentru prima data ciudatul tipar la pestii Veiltail de pe piata locala; impresionat, el le-a cerut crescatorilor locali sa incerce sa dezvolte linia. Prin incrucisarea pestilor Veiltail patati cu HM oranj solid, ei au reusit exact acest lucru, prezentandu-i pestii lui Sarawut dupa numai 18 luni. Sarawut a incrucist acesti HM in faimoasele sale linii stabile, si foarte curand producea in mod activ cele mai bune specimene de betta oranj patat care au fost vazute pana atunci.
Saltul evident este ca modelul patat este legat intr-un anumit fel cu marble. Totusi, sunt destule diferente semnificative intre marble si tiparul patat Dalmatian pentru a-l face pe crescator sa se intrebe daca nu cumva genele responsabile pentru fiecare ditre acestea sunt complet diferite. Cea mai notabila diferenta este rata de mostenire a acestora. Marble se comporta ca partial dominanta, ceea ce inseamna ca atunci cand reproduci un peste marble cu unul cu culoare solida, de obicei obtii unii marble, unii de culoare solida si altii butterfly. Rareori se obtin toti pestii marble, chiar si atunci cand se inmultesc marble x marble. Totusi, gena “Dalmatian spotting” (patare de tip Dalmatian) actioneaza ca o gena domnianta, depasind orice alta influenta si afectand aproape fiecare membru al depunerii cu pete oranj mai inchis sau rosii la nivelul inotatoarelor. Aceasta pare sa afecteze numai pestii Non Red (galbeni, oranj si bicolorii albastru/galben sau albastru/oranj) si nu pe cei iridiscenti sau rosii. Presupun (dar nu a fost inca testat) ca reproducerea unui Dalmatian oranj cu un peste iridiscent va produce descendenta cu pete care vor afecta zonele lor galbene, in F2.
Alta mare diferenta este stabilitatea tiparului (modelului). Pestii marble au fost intotdeauna foarte cunoscuti pentru schimbarea tiparului de-a lungul timpului, uneori transformandu-se in pesti complet diferit colorati. Aceasta a fost o trasatura a marble de cand modelul a fost introdus pentru prima data de Walt Maurus, prin creatorul Orville Gulley. La Dalmatianul oranj, totusi, petele de diferite forme de la nivelul inotatoarelor se schimba rareori (daca se schimba), dar raman stabile de-a lungul vietii unui betta.
S-a afirmat de multa vreme ca, deoarece genele red si yellow sunt, fundamental, aceeasi gena (yellow fiind forma mutanta a genei red), este imposibil sa le vezi pe amandoua pe acelasi peste. Tot astfel, NR1 (galben) si NR2 (oranj), fiind forme diferite de Non Red, se presupune ca nu pot exita impreuna. Totusi, venirea acestui nou peste patat a rasturnat complet aceste teorii, aruncandu-le pe fereastra! Nu numai ca am putut vedea pesti galbeni cu pete oranj, dar am vazut pesti oranj cu pete rosii si galbeni cu pete rosii. Oricare ar fi combinatia, una dintre regulile de baza pare a fi aceea ca petele trebuie sa fie mai intunecate decat baza. Nu pesti oranj cu pete galbene sau rosii cu pete oranj – nu … inca!
Dar mai poate fi un alt raspuns…
Discutand odata despre Dalmatianul oranj cu Dan Young, crescator Mare Campion IBC, el a adus in discutie un lucru interesant, respectiv “Yellow Spotted Melanos” (melano cu pete galbene) pe care i-a inventat din neatentie in fishroom-ul sau, in urma cu cativa ani. In 1999, Young avea un mascul melano dintr-o linie pura Bonnie McKinley , care era in mod serios vizat pentru BOSM (Best Orange Spotted Melano)la o expozitie IBC. In cele din urma pestele nu a fost ales din cauza defectului tipic de iridiscenta. Pe drumul de intoarcerea acasa Young a impartit un taxi cu geneticianul si fondatorul IBC Dr. Gene Lucas, care achizitionase o frumoasa femela yellow de la Jim Williams la aceeasi expozitie. Young l-a intrebat pe Lucas care ar fi cea mai buna metoda pentru a curata iridiscenta la linia sa melano, si a fost sugerata idea de a incrucisa pesti melano cu yellow. Lucas a dat noua sa femela yellow pentru acest proiect, iar Young a pus-o sa depuna cu masculul lui melano.
Pentru ca femela yellow nu era purtatoare de melano, iar masculul melano nu era purtator de Non Red, prima generatie a fost formata, in mod predictibil, numai din pesti multicolori. Ansamblul inotatoarelor acestei generatii era dezamagitor, astfel ca Young a sfarsit prin a-i da mai departe pe multi dintre ei, nemaicontinuand sa urmareasca dezvoltarea liniei. Unul dintre pasionatii care au primit pesti din aceasta depunere a obtinut generatia F2, dar a avut probleme cu cresterea lor. I-a dat inapoi lui Young, care a crescut puietul. Multi dintre acestia au devenit, de asemenea, multicolori, dar un mascul melano a fost observat in micul grup, si a fost pus separate intr-un recipient pentru a i se putea urmari progresul.
S-a dezvoltat si a devenit un peste “decent” ca aspect, pana in ziua in care Young a observat pete galbene, ca o salamandra-tigru, pe inotatoarea caudala. A dus imediat pestele lui Gene, care l-a botezat “Yellow Spotted Melano” (YSM - melano galben patat). Cand au pus acest mascul sa depuna cu surorile sale genetice din aceeasi depunere, s-a observat ca toti melano prezentau petele galbene distincte pe inotatoare, unele dintre ele fiind chiar frapante. Lucs a scris un articol despre YSM pentru revista FAMA, iar betta a devenit faimos aproape peste noapte. Altii au incercat incrucisarea melano x yellow si au obtinut rezultate similare.
Este, de asemenea, interesant de observat ca Sarawut insusi a oferit o linie de “Yellow Spotted Melanos” dintre care unii au pete oraj in loc de pete galbene. Aceasta poate sa faca pe cineva sa se intrebe daca numai acest lucru arata o legatura cu Dalmatianul oranj. Ar trebui notat faptul ca Sarawut neaga ca cei doi au o legatura intre ei si afirma ca linia sa YSM a fost rezultatul incrucisarii melano cu NR (oranj sau galben).
Totusi, dezvoltarea independenta a pestilor YSM si Dalmatian oranj nu inseamna ca genele nu sunt inrudite. In mod clar modelul (tiparul) apare cumva in legatura cu mutatia Non Red. In articolul scris de Dr. Lucas pentru revista FAMA, el spunea ca nu este sigur de ce anume cauzeaza anomalia. Trebuie sa fi fost o conjunctura care poate fi rezultatul unei gene impartite, dar rata de ereditate a facut ca aceasta teorie sa fie redusa la zero. Atunci cand am pus intrebarea, de curand, Dr. Leo Buss, acesta s-a exprimat astfel: ar fi... interesant de vazut aceste inotatoare la microscop. Nu am dificultati, vorbind din punct de vedere biologic, legate de aparitia acelor pete rosii, avand forma asemanatoare stropilor de cerneala, pe un peste NR. Problemele pentru mine sunt: ce este fenotipul la nivelul celulei? Care este tiparul ereditatii? Ambele sunt intrebari care au deja raspuns – cu toate ca solicita o substantiala cantitate de munca”.
Desi frapanti si de o incontestabila frumusete, o alta dificultate apare atunci cand crescatorii si proprietarii incearca sa prezinte acesti Dalmatieni in expozitii. Modelul patat este considerat un defect in conformitate cu standardele IBC pentru pesti colorati intr-o culoare solida sau bicolori. In acelasi timp, tiparul nu este, de obicei, nici destul de consistent pentru a putea fi incadrat in clasa cu model (Patterned class). S-a obtinut ceva succes prezentandu-i la clasa Variatii sau Forma si Ansamblu de inotatoare.
Intr-o zi, curand, cineva va studia Dalmatianul la nivel celular si ne va putea spune cum s-a intamplat. Pana atunci, sper ca altii vor continua sa reproduca si sa dezvolte acest tip. As recomanda doar sa aiba grija cu el. Asigurati-va sa tineti separate liniile de Dalmatian de cele non-Dalmatian, sau altfel riscati sa va stricati liniile NR solid cu patari si stropiri salbatice!!
Articol tradus si postat cu acordul autoarei . Originalul aici