Reckless Betta Spawning
Dimineata gasesc cuib sub pahar. Femela e vargata si docila. Plec la slujba, convins de faptul ca aceasta isi va gasi usor adapost in 112 litri plantati daca o ataca masculul. Dupa amiza, cand ma intorc, dau sa ma aplec ca sa verific cuibul. Ma opresc la jumatatea miscarii si urmaresc siderat vanzoleala din zona. Masculul, infoiat, sub cuib, femela la baioneta. Masculul se impinge cu corpul in femela, betta style, de parca vrea sa-i arda o coada in gura. Femela e adepta unui stil mai direct si il musca. El tresare, sar icre din cuib, si iar se se pune "in garda". Ea e in continuare... buna de gura. Musca. Iar musca. Masculul ramane lipit de cuib si ii blocheaza accesul. Parca mi-as dori sa ii trozneasca si el o muscatura. Sar in ajutorul camaradului de acelasi sex si il scap de bestia de femela. Odata linistea restabilita, contemplu peisajul. Icre in cuib. Resturi de cuib lipite de peretii acvariului. Cu icre in ele. Icre plutind liber pe suprafata apei. Bineinteles, icre pe fundul bazinului. Icre prea mari, prea albe, mult prea vizibile. Nu stiu daca e bine, domnu' chestor. Dar hai sa mai asteptam, poate totusi apar ochi si codite.
Masculul are grija de cuib, dar cam fara chef. Nu aduna icrele risipite prin bazin, nici macar pe cele de la suprafata. Abdomenul lui se baloneaza, devine din ce in ce mai lipede ca icrele nu au fost fecundate iar el le mananca. Dupa 24 de ore de la depunere, in cuib nici o miscare. Aparent, nici icre. Masculul abandoneaza cuibul. Declar planul D esuat si reintroduc femelele in bazin. Masculul nu le ataca. Una din femele se apropie de cuib si il inspecteaza. Ochii i se rostogolesc in cap. Cu o miscare care pare indelung exersata, isi baga capul in cuib pana la "gat". Revine cu o expresie satisfacuta. Botul ascutit iar dispare in cuib. De data asta zaboveste mai mult. Revine, pare ca mesteca ceva. Banuiesc ca mananca ceva oua neviabile, dar tot nu-mi place sentimentul. Izolez cuibul intr-o nascatoare plutitoare si decid sa mai astept o vreme. Dau sa inchid capacul acvariului, dar imi atrag atentia niste icre parasite care plutesc la suprafata apei. Unele par in stare mai buna. Acup un acvariu in care statuse una dintre femele izolate pe perioada imperecherii si le recoltez cu tot cu apa. Mini acvariul e neincalzit, dar oricum nu trag mari sperante sa vad codite.
Au trecut cateva zile de cand au parasit puii cuibul. Am devenit expert in servirea lor cu hrana lichida. Le dau picaturile cu ricoseu, scurgandu-le pe peretii bazinului, ca a se prelinga pe suprafata apei inainte ca, inevitabil, sa se scufunde. Le dau infuzorii. Le dau si ou bine fiert. Frec usor degetul pe galbenus si il clatesc in apa, pe unde vad pui, sperand ca acestia mananca. Nu vad exact ce baga in ei, dar faptul ca nu au disparut, cel putin nu au disparut toti, imi spune ca sunt pe calea cea buna. Ca rezultat al hranirilor dese cu tot felul de scarbosenii, apa se cam impute. Desi au doar cateva zile de cand au iesit din ou, decid sa le improspatez putin apa, in ciuda sfaturilor citite pe internet, care converg spre ideea de a nu schimba apa sau completa coloana de apa (scazuta in vederea reproducerii) pana cand puii nu implinesc varsta de doua saptamani. Cotrobaiesc prin casa si revin cu un lighenas alb. Ma gandesc ca daca sifonez pui, albul ma va ajuta sa-i vad in lighean si sa-i recuperez. Deschid capacul si inspir aerul cu miros de balta statuta. Sifonez satisfacut borhotul de pe fundul bazinului. Cand lighenasul se umple, ma felicit pentru faptul ca nu am aspirat nici un pui. Inainte sa arunc apa, ma decid sa inspectez cu o lampa de birou continutul ligheanului. Bineinteles, printre resturile de plante si alte mizerii sunt si cativa pui minusculi. Iarasi cotrobaiesc prin casa. Intr-un final, aleg o lingurita din recipientul de lapte praf al fetei mai mici, din cele folosite pentru portionat. Dupa cateva minute de balaceala, puii sunt recuperati, unul cate unul, si returnati la fratii lor. Aceasta activitate provoaca chiuieli fetelor mele. Activitatea li se pare distractiva. Cea mai mare ma roaga sa o las sa se distreze cu ligurita si puii. O refuz. O fac utila la detectarea puilor. Agit mizeriile din lighean, care intre timp s-au depus la fund. Sub mizerii se ascundeau alti pui. Redeschid sezonul de vanatoare la lingurita. Dupa multiple verificari facute cu ochi de melc, arunc apa. Iar sifonez, iar lingurita. Completez apa din acvariu cu apa lasata la decorinat pe calorifer, ca sa aiba cam aceeasi temperatura cea din bazin. Incetisor, sa nu-i disturb prea mult. Odata atins nivelul de dinaintea operatiunii, decid sa mai adaug apa dintr-un pet de 5 litri, sa cresc coloana de apa. Mai mult volum de apa inseamna mai putina concentratie de mizerie in descompunere. De acum incolo voi face schimburi zilnice de apa. Abia astept sa vad bazinul umplut complet.
Cum tot am mainile ude dupa schimbare de apa la pui, profit sa fac putina curatenie la adulti. Cuibul captiv in maternitate s-a topit. Ma uit incordat. Nici un pui. Nici macar oua. Curat nascatoarea. Apuc acvariul in care putrezeau cele trei icre izolate intr-o doara cu o zi in urma si dau sa arunc apa. Ma opresc. Albul chivetei imi pune in evidenta o pereche ochi. Un pui proaspat eclozat atarna, la suprafata, in apa rece. 
Apuc lingurita "de prins pui" si il pescuiesc. Pun cu grija lingurita in acvariul fratilor lui, la suprafata, sprijinita in cateva plante, la caldurica. De acum incolo linguritele de portionat lapte praf vor fi printre cele mai folositoare ustensile de acvaristica.
Nu "stie" inca sa inoate dar, multumita fiicei mele, are deja un nume. Ea i-a zis Laur. Asadar vi-l prezint pe Laurentiu, care va zambeste din casa lui pe care o imparte cu un frate nenascut, o icra putrezita.
Apuc lingurita "de prins pui" si il pescuiesc. Pun cu grija lingurita in acvariul fratilor lui, la suprafata, sprijinita in cateva plante, la caldurica. De acum incolo linguritele de portionat lapte praf vor fi printre cele mai folositoare ustensile de acvaristica.Nu "stie" inca sa inoate dar, multumita fiicei mele, are deja un nume. Ea i-a zis Laur. Asadar vi-l prezint pe Laurentiu, care va zambeste din casa lui pe care o imparte cu un frate nenascut, o icra putrezita.
Ultima oară modificat 24 Apr 2015 21:48 de către dcg, modificat 1 dată în total.
Varsta: 11 zile
Eclozarea de artemia a fost un succes. Prima masa cu hrana vie si vizibila. In sfarsit ii vad clar cum se hranesc. Se apropie incetisor de prada si, cand mai au un centimetru pana la victima care nu suspecteaza nimic, tasnesc ca din pusca. Niste vanatori innascuti. Ma rog, minivanatori. Mananca pana cand burtile transparete li se umfla si se coloreaza portocaliu. Drept urmare, au crescut si s-au inzdravenit, si au inceput sa apara in poze. Unul dintre ei se uita curios in obiectivul camerei foto. :p
Eclozarea de artemia a fost un succes. Prima masa cu hrana vie si vizibila. In sfarsit ii vad clar cum se hranesc. Se apropie incetisor de prada si, cand mai au un centimetru pana la victima care nu suspecteaza nimic, tasnesc ca din pusca. Niste vanatori innascuti. Ma rog, minivanatori. Mananca pana cand burtile transparete li se umfla si se coloreaza portocaliu. Drept urmare, au crescut si s-au inzdravenit, si au inceput sa apara in poze. Unul dintre ei se uita curios in obiectivul camerei foto. :p
Schimbarea zilnica de apa la pui. Ma incurca Laurentiu care inca nu a "invatat" sa inoate si zace in lingurita. Deoarece stiu ca ma mosmondesc mult la scos apa, recuperat pui aspirati, si tot asa, de trei ori, mi-e ca se va raci prea mult apa din lingurita daca o scot din bazin. O rog pe sotie sa ma asiste, sa tina de lingurita cand sifonez. Dupa ce scot trei ligheane de apa, verific lingurita. Nu e nimeni acasa. Se pare ca asistenta sotiei, care de la bun inceput nu vedea nici un sufletel in lingurita, nu a fost cea mai stralucita idee. Oh, well. Presupun ca Laurentiu a ajuns in bazin cu ceilalti pui. Sper ca va reusi sa se ridice la suprafata cand va sosi timpul sa "invete" sa inoate. Completez apa scoasa si pe urma suplimentez, ridicand nivelul coloanei de apa. La urmatoarea schimbare partiala de apa, bazinul va fi umplut complet. Incercata de un sentiment de vionvatie, sotia s-a lipit de acvariu cautandu-l pe Laurentiu. Good luck with that. E ca si cum ar cauta un ac in carul cu fan. Iar carul cu fan este in apa. Aud chiote. L-a gasit. Nu o cred, e imposibil. Bai, e chiar el. E aproape de suprafata, lipit de sticla. Desi ii zic ca nu are rost, ea pune mana pe lingurita. Laurentiu nu inoata inca, dar asta nu inseamna ca-i imobil. Accelereaza si se scufunda. S-a dat la fund, si la figurat si la propriu. Sotia pandeste. Dupa o vreme da alarma din nou. De data asta intervin si ma prezint cu furtunul. Il aspir. Cam maricel. Inoata, deci nu e el. Ii zic sotiei sa renunte. Cica nu. Iar l-a gasit. Se jura ca e chiar el. E el! Il aspir fara mila. Il pescuiesc din lighean chiar cu propria lui casa, mult intrebuintata lingurita. Cu ajutorul fiicei, Laurentiu capata o locuinta mai spatioasa, mai stabila: o cutiuta transparenta care a gazduit doi biscuiti inainte. Aceasta il va proteja de fratii lui care, prin comparatie, sunt niste adevarati rechini.
Dupa ce scot trei ligheane de apa, verific lingurita. Nu e nimeni acasa. Se pare ca asistenta sotiei, care de la bun inceput nu vedea nici un sufletel in lingurita, nu a fost cea mai stralucita idee. Oh, well. Presupun ca Laurentiu a ajuns in bazin cu ceilalti pui. Sper ca va reusi sa se ridice la suprafata cand va sosi timpul sa "invete" sa inoate. Completez apa scoasa si pe urma suplimentez, ridicand nivelul coloanei de apa. La urmatoarea schimbare partiala de apa, bazinul va fi umplut complet. Incercata de un sentiment de vionvatie, sotia s-a lipit de acvariu cautandu-l pe Laurentiu. Good luck with that. E ca si cum ar cauta un ac in carul cu fan. Iar carul cu fan este in apa. Aud chiote. L-a gasit. Nu o cred, e imposibil. Bai, e chiar el. E aproape de suprafata, lipit de sticla. Desi ii zic ca nu are rost, ea pune mana pe lingurita. Laurentiu nu inoata inca, dar asta nu inseamna ca-i imobil. Accelereaza si se scufunda. S-a dat la fund, si la figurat si la propriu. Sotia pandeste. Dupa o vreme da alarma din nou. De data asta intervin si ma prezint cu furtunul. Il aspir. Cam maricel. Inoata, deci nu e el. Ii zic sotiei sa renunte. Cica nu. Iar l-a gasit. Se jura ca e chiar el. E el! Il aspir fara mila. Il pescuiesc din lighean chiar cu propria lui casa, mult intrebuintata lingurita. Cu ajutorul fiicei, Laurentiu capata o locuinta mai spatioasa, mai stabila: o cutiuta transparenta care a gazduit doi biscuiti inainte. Aceasta il va proteja de fratii lui care, prin comparatie, sunt niste adevarati rechini.
Ultima oară modificat 24 Apr 2015 23:08 de către dcg, modificat 1 dată în total.
Puii cresc si au mereu burtile pline. Sunt increzator ca voi scoate din ei betta. Ma preocupa o intrebare. Cati sunt? Dar, si mai mult, ma preocupa un gand: probabil jumatate din ei vor fi masculi. Care se vor comporta ca niste... exact, masculi. S-a oferit sa-i preia un pustulache de vreo zece ani intalnit la petshop, mare acvarist si el: Ionut. Ai infrastructura sa gazduiesti masculi? Cica are o gramada de acvarii. Nu toate au incaput in apartament, asadar are acvarii si pe palier, pe holul blocului. Cum? Imi arata pe telefonul mobil niste poze cu pestii lui. Remarc o broasca testoasa. O fi flamanda? Insista sa facem schimb de numere de telefon. Mai de voie, mai de nevoie, ma conformez. De aici incolo telefonul imi va suna des cu intrebarea: au crescut puii? Puii cresc. Varsta: 12 zile.
Desi nu se poate numi invazie, totusi ma deranjeaza melcii maidanezi din acvariul puilor, un bonus nedorit venit odata cu plantele. Aduc intariri. Doi asasini. Ii cumpar deja imbarligati. Sunt plini de alge. Incerc sa ii curat cu o periuta de dinti. Rezultatele sunt indoielnice. Bag echipa de soc la pui. In loc sa se puna pe treaba, porumbeii se... reintalnesc. Asta e.
Am remarcat o femela betta la petshop, in ziua in care l-am cunoscut pe Ionut. Deja o urmaresc de cateva zile. Spre deosebire de surorile ei muribunde, ea e vioaie si prezenta mereu la apel. Cu corpul ei straveziu si ochii negri complet arata ca o fantoma. Are si gena de crowntail. In schimb, ventrale nu are deloc. E foarte urata. O cumpar. Fii-mea o eticheteaza prompt: Zilina.
Nu mai sunt amator la eclozat artemia. Am schimbat destinatia baii de serviciu si am transformat-o intr-o clocitoare de artemia in care zbarnaie doua vibratoare. Am si tubiex, din ce imi amintesc din copilarie, moartea pestilor. Nu doar la figurat, zic gurile rele pe internet, ci si la propriu. Hranesc puii cu tubifex tocat cu lama si dau cativa viermisori si adultilor.
De cand am devenit tata de betta ma trezesc mai devreme cu jumatate de ora ca sa hranesc puii. Nu-i problema ca stau sa le bag in gura, dar strecuratul naupilor de artemia e un proces de durata, la picatura. In comert, fie petshop sau alt magazin, nu am gasit nici un fel de strecuratoare suficient de fina, asadar sunt nevoit sa ma descurc cu niste filtre de cafea din hartie. In incercarea de a reduce durata opertiunii folosesc trei borcane in care se scurge apa sarata din cele trei filtre. Imi beau cafeaua, strecor, ma spal pe dinti, strecor, ma imbrac, strecor, clatesc filtrele in bazinul puilor si fug la munca. Intr-o dimineata m-am trezit sa constat ca in recipientul caruia ii venea randul la eclozat artemia batea vantul. Am derulat caseta inapoi si mi-am amintit ca, atunci cand am pregatit cultura, deoarece nu aveam disponibila apa declorinata incalzita, am folosit apa din acvariul adultilor. Bad call. Am pisat ceva hrana uscata destinata adultilor si am reactivat Nobil Fluid. Am lasat puii in plata Domnului, sperand ca se descurca. La intoarcere, m-am abatut din drum ca sa cumpar niste tubi, deoarece ma asteptau flamanzii. Asa s-au intalnit tubifex cu betta. O intalnire nefericita pentru ambele specii.
Laurentiu a trecut primul in hop. Desi n-are tata sa-l vegheze, a ajuns la stadiul de free swimming. Incerc sa-l hranesc in cutiuta lui de biscuti cu Nobil Fluid si-i mai ofer cu scobitoarea cativa naupi de artemia. Cred ca mananca. Ii schimb apa varsand si realimentand apa din bazinul puilor... il gasesc albit si nemiscat. Retrospectiv gandind, sansa lui ce mai buna ar fi fost sa-l fi lasat liber in acvariul puilor. In acvaristica, atunci cand iei decizii gresite, nota de plata vine cu promptitudine. Fii-mea bazaie.
-
snakefishmike
- Administrator
- Mesaje: 1051
- Membru din: 22 Feb 2010 21:16
- Localitate: Bucharest - Romania
- Contact:
Fura si tu un dres gros de la sotie si cu ajutorul unui cot din polipropilena, pe care il tai frumos incat sa obtii 2 parti egale, faci o strecuratoare pt artemia mai ceva fata de una profi 
Majoritatea nu suntem chiar atat de masochisti si preferam sa dam tubifex din a doua sau a treia saptamana de viata a puilor. Pana atunci ... artemia la greu .
Majoritatea nu suntem chiar atat de masochisti si preferam sa dam tubifex din a doua sau a treia saptamana de viata a puilor. Pana atunci ... artemia la greu .
Membru IBC
foarte tare, bafta cu puii!